Cunosti acea senzatie, atunci cand ceata incet se risipeste, sau cand pui ultima piesa dintr-un puzzle? Atunci cand simti ca pe bune, calci pamantul din care ai fost plamadit. Asta am trait eu, pe tot parcursul drumului inspre Cascada Cailor.
Nu destinatia in sine m-a uluit, o vazusem si mai spectaculoasa pe vremea liceului, ci calea pana acolo.
Peisajele de vis, copacii adorati, apa proaspata, sentimentul de apartenenta.
Nu ma intelegeti gresit, imi place enorm Clujul, m-a primit mereu cu bratele deschise. Dar aici, prin muntii Rodnei, aici m-am simtit din nou leganata, m-am simtit acasa.
In continuare, asa cum v-am obisnuit, va las sa va bucurati de galeria foto. Si sa nu uit, o simpla intrebare: Tu, unde te simti acasa?
